Un nebun

Tresar speriat… simt inima cum incepe să o ia la goană… nu-mi amintesc sa fi visat nimic… defapt nici nu cred că aveam când, probabil că am ațipit vreo cinci minute. Tre’ să plec din locul ăsta, simt… o nevoie terbilă să ies din cameră, din apartament, din bloc… Mă îmbrac pe fugă… Ies… Nu știu unde merg… Am vreo 34 de ore fără somn…

-De cine fugi?

-De mine… de tine… nu știu…

-De D?

-Nu… nu mă gândesc la ea…

-Nu, dar de ea fugi… tocmai ca sa nu te gândești…

-Nu, mă gândesc că sunt nebun…  o iau razna…

-Ești obosit, n-ai dormit de două zile… plus alcoolul de sâmbată…

-Nu mai suport să fiu singur… vreau să văd oameni…

-Ai fost întotdeauna singur, și plus că oamenii te sperie, eviți să vorbești cu ei…

-Nu vreau să vorbesc… vreau să-i vad, cât mai mulți, e soare… străzile sunt pline…

-Respiră cum te-am învățat… calmează-te… Uită-te la cer… Uite cât e de frumos…

-Vreau… oameni, fețe… Și ei sunt nebuni, uite…

-Ei se bucură de viață, uite: râd, vorbesc între ei… Tu doar cauți… Fugi și cauți… Ce cauți?

-Mă caut pe mine…

-Ești tu…

-Cel de dinainte…

-Nu, cred că mai mult fugi… Fugi de tine cel ce vei fi…

-Dacă D nu se întoarce?

-E probabil să nu se întoarcă… dar o să uiți…

-Nu vreau să uit… vreau să aștept…

-Nu poți fugi pe străzi în fiecare zi… acceptă… uită… o să treacă…

-Nu, ea, mai mult decât oricine, merită să aștept!

-Nici măcar n-o cunoști bine…

-Am privit-o în ochi… știu că o să vină… ochii nu mint…

-De când te pricepi tu la astea?

-Simt…

-Nebunii nu simt…

-Nu-s nebun…

Respir… adânc… încetinesc pasul… am cam obosit… uite ce departe am ajuns… m-am calmat, e timpul să mă întorc… În noaptea asta tre’ să dorm!